Verificator HTTP/2

Verificator HTTP/2 este un instrument gratuit care verifică dacă un site folosește protocolul de rețea HTTP/2.

Ce testează, de fapt, o verificare HTTP/2?

O verificare HTTP/2 stabilește dacă serverul web poate comunica prin HTTP/2 pentru site-ul solicitat. HTTP/2 este o versiune a Hypertext Transfer Protocol, setul de reguli folosit de browsere și servere pentru a solicita și livra pagini, imagini, scripturi și alte resurse web.

În cazul unui site HTTPS, clientul și serverul aleg de obicei protocolul în timpul stabilirii conexiunii securizate. Această negociere folosește frecvent Application-Layer Protocol Negotiation, prescurtat ALPN. HTTP/2 este identificat prin h2, iar o conexiune mai veche poate folosi http/1.1.

HTTP/2 păstrează concepte HTTP cunoscute, precum metodele, codurile de stare și anteturile, dar le transferă folosind cadre binare. Poate transporta mai multe fluxuri printr-o singură conexiune și poate comprima anteturile HTTP. Astfel se poate reduce costul suplimentar al conexiunilor, mai ales pentru paginile care conțin multe resurse separate. Totuși, HTTP/2 nu accelerează de unul singur codul lent al aplicației, imaginile mari sau interogările întârziate către baza de date.

Cum folosesc Verificator HTTP/2?

Introdu site-ul pentru care vrei să verifici compatibilitatea cu HTTP/2 și pornește verificarea. Datele introduse sunt trimise serverului prin HTTPS, unde are loc verificarea, și nu sunt stocate.

Etichetele de domeniu cu diacritice sau caractere care nu aparțin alfabetului latin sunt reprezentate în DNS ca etichete A IDNA, folosind algoritmul de codificare Punycode.

Nu trimite tokenuri de acces sau alte informații sensibile. Deși datele introduse nu sunt stocate, ele ajung totuși la serverul instrumentului pentru ca verificarea să poată fi efectuată acolo.

Cum interpretez rezultatul verificării HTTP/2?

Rezultatul îți arată dacă site-ul verificat folosește HTTP/2. Consideră-l o confirmare privind site-ul respectiv, nu o evaluare completă a vitezei sau a configurației sale.

• Un rezultat pozitiv confirmă folosirea protocolului. Un rezultat negativ înseamnă că verificarea nu a confirmat HTTP/2, dar nu indică singur și cauza.

De exemplu, să presupunem că un site obține un rezultat HTTP/2 pozitiv. Acesta confirmă folosirea HTTP/2 pentru site-ul verificat. Nu dovedește însă că serviciile separate sau un server de origine mai vechi folosesc același protocol.

Dacă rezultatul nu confirmă HTTP/2, examinează site-ul verificat cu instrumentul Căutare anteturi HTTP și controlează setările serverului web sau ale CDN-ului. Instrumentele pentru dezvoltatori ale browserului pot afișa și protocolul fiecărei solicitări, de obicei sub forma h2 sau http/1.1.

Probleme frecvente pe care le poate evidenția verificarea

O verificare HTTP/2 este utilă după modificarea serviciului de găzduire, a proxy-ului sau a CDN-ului, deoarece arată dacă punctul final public oferă protocolul așteptat. În situațiile de mai jos, rezultatul te poate ajuta să restrângi cauza problemei.

1. CDN-ul tocmai a fost activat. Verifică site-ul public, nu adresa privată sau temporară a serverului de origine. Dacă site-ul public folosește HTTP/2, dar serverul de origine nu, situația poate fi normală, deoarece conexiunea dintre browser și CDN este separată de cea dintre CDN și serverul de origine.
2. Browserul raportează în continuare HTTP/1.1. Asigură-te că browserul și instrumentul verifică același site. O pagină poate încărca resurse de pe mai multe domenii, iar fiecare conexiune își negociază separat protocolul. Dacă o solicitare pentru un script terț folosește HTTP/1.1, nu înseamnă că și documentul principal folosește același protocol.
3. După mutarea serverului apare un avertisment privind certificatul. Gestionarea certificatului HTTPS și negocierea protocolului HTTP sunt componente asociate ale stabilirii conexiunii, însă rezultatul HTTP/2 nu reprezintă o diagnosticare completă a certificatului. Verifică separat numele de gazdă din certificat, data expirării, lanțul de certificate și configurația serverului.

Această verificare nu poate explica orice încărcare lentă a unei pagini. Compatibilitatea cu HTTP/2 nu oferă informații certe despre timpul de răspuns al serverului, executarea JavaScript, dimensiunea imaginilor sau congestia dintre un anumit vizitator și server. Folosește Ping când ai nevoie de o evaluare separată a accesibilității în rețea și a timpilor de răspuns.

De ce pot memoria cache sau propagarea să facă rezultatul să pară greșit?

Memoria cache DNS și propagarea configurației pot direcționa temporar verificările către servere diferite. După modificarea unei înregistrări DNS, rezolvoarele recursive pot continua să folosească răspunsul anterior până la expirarea duratei sale de viață. Prin urmare, un instrument care verifică de pe server și conexiunea de la birou sau de acasă pot ajunge la adrese IP diferite.

Și modificările aduse CDN-ului sau distribuitorului de sarcină pot avea nevoie de timp pentru a ajunge în toate locațiile periferice. Un punct final poate avea HTTP/2 activat, în timp ce altul prezintă încă vechea configurație. Verifică răspunsurile DNS actuale, confirmă că toate serverele de origine sau periferice au setările dorite și repetă comparația după trecerea perioadei relevante de păstrare în cache.

Browserele pot crea și ele confuzie, deoarece reutilizează conexiunile deschise. O filă poate continua să folosească o conexiune HTTP/1.1 existentă până când aceasta este închisă, în timp ce o nouă verificare efectuată pe server negociază HTTP/2. Închiderea conexiunii browserului sau deschiderea unei sesiuni private noi poate oferi o comparație mai clară.

Întrebări frecvente

Poate un site să accepte atât HTTP/1.1, cât și HTTP/2?

Da. Un server poate accepta ambele versiuni și o poate selecta pe cea înțeleasă de clientul care se conectează. Această compatibilitate le permite clienților mai vechi să folosească HTTP/1.1, iar celor mai noi să negocieze HTTP/2.

Poate un site să folosească și HTTP/3, și HTTP/2?

Da. Multe configurații păstrează HTTP/2 ca soluție de rezervă, deoarece HTTP/3 folosește un alt protocol de transport și este posibil să nu fie disponibil în orice rețea. Un rezultat HTTP/2 nu stabilește dacă este activat și HTTP/3.

HTTP/2 necesită HTTPS?

HTTP/2 poate fi folosit prin TCP necriptat dacă există o cunoaștere prealabilă, în timp ce utilizarea vechiului token HTTP/1.1 Upgrade h2c este depreciată. Browserele uzuale folosesc în mod normal HTTP/2 prin HTTPS. Pentru un site public, o configurație TLS validă este, așadar, de obicei necesară pentru ca browserele să poată folosi HTTP/2.

Poate HTTP/2 să remedieze un timp mare până la primul octet?

Nu. Un timp mare până la primul octet indică adesea procesarea pe server, distanța prin rețea, absența datelor din cache sau o infrastructură supraîncărcată. HTTP/2 poate îmbunătăți modul în care mai multe solicitări folosesc aceeași conexiune, dar nu elimină întârzierea de dinainte ca serverul să înceapă să răspundă.

Pentru o verificare finală, compară același site folosind instrumentul de verificare, instrumentele pentru dezvoltatori ale browserului și înregistrările DNS. Dacă rezultatele diferă, notează adresa IP rezolvată și repetă testul după expirarea datelor existente din memoria cache DNS și CDN.